Omilia a II-a la o parte din Psalmul XIV 

de Sf. Vasile cel Mare

Vorbindu-va ieri despre Psalmul XIV, timpul nu mi-a ingaduit sa ajung pana la sfarsitul lui. Am venit insa acum, ca un bun datornic, sa platesc datoria pe care n-am platit-o ieri.

Textul care a ramas necomentat din psalm este scurt la auz. De aceea poate ca multi dintre voi nici n-au observat ca a fost lasat la o parte, socotind ca n-a mai ramas nimic de explicat. Stiind insa ca acest scurt text are o mare putere pentru lucrurile din viata, m-am gandit ca nu trebuie sa trec cu vederea folosul pe care-l avem de pe urma talcuirii lui. Profetul, infatisand in acest psalm pe barbatul desavarsit care are sa se urce la viata cea netulburata, a enumerat printre faptele lui mari si pe aceea ca n-a dat cu camata argintul sau. In multe locuri din Scriptura este hulit pacatul acesta. Iezechiel pune intre cele mai mari pacate "camata si adaosul" ¹, iar Legea le interzice in termeni precisi: "Sa nu iei camata de la fratele tau si de la aproapele tau" ²; si iarasi zice: "Viclenie peste viclenie si camata peste camata" ³. Iar despre cetatea cea plina de pacate, ce spune psalmistul? "N-a lipsit din pietele ei camata si viclesug." ⁴ Si acum, in psalmul acesta, profetul a adaugat acelasi lucru pentru a-l caracteriza pe omul desavarsit, zicand:

"Argintul sau nu l-a dat cu camata." ⁵

Intr-adevar, este culmea neomeniei ca de la cel lipsit de cele necesare vietii, care-ti cere imprumut ca sa se ajute in viata, tu sa nu te multumesti cu capitalul, ci sa nascocesti venituri si sa aduni bogatii de pe urma nenorocirilor saracului. Domnul ne-a poruncit lamurit, zicand: "De la cel ce voieste sa se imprumute de la tine nu intoarce fata" ⁶.

Iubitorul de argint insa, vazand pe omul silit de nevoi ca ii cade la picioare, rugandu-l - ca ce umilinte nu face, ce nu graieste ? -, n-are mila de cel care se injoseste atata, nu se gandeste ca si el e om; nu-i induplecat de rugamintile lui, ci ramane nemiscat si aspru; nu se uita la rugaciunile lui, nu-l misca lacrimile lui; staruie in refuzul sau, se jura si se blesteama ca si el n-are deloc bani; ca si el cauta, de-ar gasi, pe cineva care sa-l imprumute; isi intareste cu juraminte minciuna si adauga neomeniei sale un nou pacat: juramantul fals. Dar cand cel care cere imprumut ii aminteste de camata si-i numeste vreo ipoteca, atunci iubitorul de argint, coborandu-si sprancenele, incepe sa zambeasca si-si aduce aminte de prietenia de parinte; il numeste cunoscut si prieten si-i spune: "Am sa caut sa vad daca n-am ceva bani pusi deoparte. Da, am o suma de bani data mie de un prieten spre pastrare pentru a-i aduce venit; acela insa a hotarat dobanzi mari; eu voi micsora negresit ceva din dobanzi si-ti voi imprumta banii cu dobanda mai mica". Camatarul ia o infatisare ca aceasta; il mangaie pe nenorocit cu astfel de cuvinte si-l ademeneste; il leaga cu polite, si nenorocitul pleaca; si, pe langa saracia care-l doboara, ii mai ia si libertatea. Ca cel care-si ia sarcina sa plateasca dobanzi, pe care nu le poate plati, se supune de buna voie unei robii pe viata.

Spune-mi! Ceri bani si castig la acesti bani de la cel sarac? Daca ti-ar fi putut spune ca e mai bogat, ce-ar mai fi cautat la usa ta? A venit sa-l ajuti, si a dat de un dusman! A cautat leacuri, si a gasit otrava! Ar fi trebuit sa usurezi saracia omului, dar tu i-ai marit lipsa. Cauti ca pustia sa rodeasca! Intocmai ca un doctor care se duce la bolnavi, dar in loc sa-i vindece le mai ia si bruma de sanatate ce le-a mai ramas, tot asa si tu faci din suferintele nenorocitilor prilej de imbogatire. Si dupa cum plugarii se roaga sa ploua ca sa li se inmulteasca semintele, tot asa si tu ceri ca oamenii sa fie saraci si lipsiti, ca banii sa-ti produca bani. Nu-ti dai seama ca, nascocind din camata cresterea bogatiei tale, ii faci mai mare adaosul de pacate? Cel care-ti cere bani cu imprumut simtindu-se amenintat nu stie ce sa faca; cand se uita la saracia lui, este deznadajduit, ca nu stie de va putea achita imprumutul si dobanzile; dar cand se uita la nevoia ce o are, indrazneste sa se imprumute. In urma, unul, silit de nevoie, este invins; celalalt e vesel, ca l-a inlantuit cu polite si ipoteci.

Avem bucuria să vă anunțăm despre un nou proiect ortodox on-line „Hristos împărtășit copiilor”, inițiat de Natalia. Iată ce ne povestește ea :

• - a împărtăşi unii altora din experienţa în educarea ortodoxă a copiilor, fie că ea se desfăşoară în cadrul proiectului de mai sus, fie în cadrul familiei, dar se poate extinde;
• - a pune la un loc resurse, idei şi materiale care să vină în sprijinul educatorului (fie cateheţi, fie părinţi)

Rugăminte
Dacă vă bucuraţi de resursele găsite aici, vă rugăm să ne împărtăşiţi şi din experienţa dumneavoastră de educator, sau să ne semnalaţi şi alte resurse.”

Femeia Ortodoxă

credit imagine

Retete preluate din cartea „Terapia naturala” de E.N.Ibrian

Otet de mere din cidru (suc de mere)

Merele de toamnă (lovite, ajunse la maturitate, de soiuri bune, dulci, tarzii ) se zdrobesc si se storc in presa de struguri ;  se adauga pentru fiecare litru de suc 140 g miere, se pune in borcan, se adauga un pahar  cu drojdie de vin (sau de otet bun pentru fiecare 5 litri de suc), se acoperă cu tifon, se infasoara inhartie inchisa la culoare si se lasa la cald 60 de zile, ferit de lumina. Se decanteaza in sticle, inchise ermetic, se eticheteaza si se pune in camara.

Otet de mere (din fruct)

 Soiurile de mere (tarzii, bune si dulci, ajunse la maturitate) se taie felii sau se dau pe razatoare (cu coaja si cu casuta seminala). Se umple un borcan fara sa se preseze; se toarna apa cat este necesar in care s-a dizolvat miere ( 140 g la litru ), se adauga un pahar cu drojdie de vin, sau un pahar cu vin. Se acopera cu tifon si se lasa la cald, la intuneric, sa fermenteze 34-45 de zile. Se strecoara, separandu-se de mere. Se lasa din nou la cald 20-25 de zile pana se limpezeste complet. Apoi se decanteaza in sticle. Acestea se inchid ermetic si se pastreaza in camara.

 Otet din mere padurete

Din merele padurete(care in general se recolteaza in a doua jumatate a lunii octombrie) se poate obtine un otet de foarte buna calitate, procedand ca la una din cele doua rete anterioare.La fel se poate prepara otet foarte bun din mere padurete.  

Despre aceste retete experimentate practic puteti citi pe blogurile

Dulce casa -aici

Elisa- gradina mea de vis -aici

Alinadel - aici

 Otetul de mere este unul din cele mai vechi medicamente cunoscute de umanitate, mentionat pentru prima oara in tratate de medicina egiptene, scrise in urma cu mai bine de trei milenii.