Connect with us

Soțul

Cine-și va da şi viaţa pentru ca sămânţa credinței să rodească în el

Published

on

Image result for ortodoxie divort

Dacă nu există nici un motiv recunoscut de Biserică drept bază de divorţ, ci o neconcordanţă spirituală (spre exemplu dacă o fată s-a măritat cu un locotenent şi după aceea a început să creadă în Dumnezeu, iar el ajungând colonel, a rămas doar cu funcţia şi tot ce este pentru ea mai scump lui îi este străin), atunci desigur femeia creştină va avea de purtat o cruce grea pe care i-a dat-o Dumnezeu.

Ea nu poate spune că nu are nevoie de un astfel de om grosolan, neduhovnicesc şi că ea are acum altă viaţă, neavând nimic comun cu soţul ei.

Cum nu are nimic în comun? Dar responsabilitatea ei pentru acel om? Cine alta trebuie să-l ducă în Împărăţia Cerurilor?

Şi dacă ea nu-şi va da şi viaţa pentru ca sămânţa credinței să rodească în el, atunci cine va mai face aceasta?

Nimeni nu are dreptul, fiind credincios, să refuze la o astfel de responsabilitate.

extras din Preot Maxim Kozlov, Familia – ultimul bastion. Răspunsuri la întrebari ale tinerilor, Editura Sofia, Bucureşti 2009, p.70.

Continue Reading
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Soțul

Soţul ideal, soţia ideală

Published

on

Cine are calităţi morale poate să ajungă şi la practicarea virtuţilor. Pe de altă parte, ca orice om, prietenul sau prietena ta are şi defecte, întrebarea pentru tine este dacă poţi suporta aceste defecte. Cum ar fi cazul unei fete, se împrieteneşte cu un băiat şi acela fumează, bea şi se poartă nepoliticos. Ea stă şi se întreabă: pot eu să suport acestea în viaţa mea când mă voi căsători cu el? Dacă da, întemeiez o prietenie, dacă nu, mă las păgubaş, pentru că aşa ne-a creat Dumnezeu, frumoşi, dar trebuie să ţinem cont de specificul şi afinităţile fiecăruia. Este de preferat mai întâi să ne placă omul şi cu defectele lui, dar dacă nu ne place, dacă nu ne îndrăgostim încât să se dărâme „stâlpii cerului” peste noi, nu trebuie să ne căsătorim; trebuie să mai aşteptăm, să mai studiem, pentru că în căsnicie se rezistă doar aşa.”

Soţul ideal ştie să menţină în căsnicie acel suflu, acel elan al primei zile de prietenie. El ştie să se roage, să admire, să facă observaţii într-un anume fel şi are multe alte calităţi. Soţia ideală este aceea care înţelege tot. Dacă înţelege tot, ea dă dovadă de bunătate, şi din bunătatea inimii decurg toate. E foarte simplu să devii soţie ideală. Este aşa de simplu, numai că trebuie atenţie şi pregătire!”

Soţul ideal are un timp mai îndelungat de pregătire; la fel şi soţia ideală. Fiecare se pregăteşte de la naştere şi dinainte de naştere! [.] Căsnicia este o clădire care se construieşte pe o temelie, iar astăzi temelia este pusă prost. [.] Căsnicia este o lucrare, iar dacă nu înţelegem acest aspect, atunci ajungem la despărţire.”

– Pr. Nicolae Tănase – Soţul ideal, soţia ideală

Continue Reading

Soțul

Pentru ca soțul sa fie bărbat adevărat, trebuie să devii femeie adevărată

Published

on

Image result for claca la tara

Pe când invățam la facultate, profesoara noastră spunea:

“Fetelor, să țineți minte: un om deştept și o femeie deşteaptă, nu este întocmai același lucru. Un om deştept, este un om erudit şi cu o gândire extraordinară. O femeie deşteaptă nu-şi expune inteligenţa în relaţiilele cu ceilalţi, mai ales în familie. Ea încearcă mereu să găsească decizia optimă, care ar fi potrivită pentru toată familia, pentru a-i fi de ajutor soțului, dar şi pentru a păstra pacea şi linişta din casă. Multe dintre femeile noastre nu se comportă inteligent. Ele acționează ca niște luptatori în ring, mergând într-un atac frontal. Şi ştiţi ce va face bărbatul? El se va retrage. Îţi doreşti să lupţi, bine, luptă…“.

Psihologul Florenscaia Tamara Alexandrovna spunea:

„Pentru ca soțul sa fie bărbat adevărat, trebuie să devii femeie adevărată

Schimbările să le începi de la tine. Este desigur mult mai dificil, dar altă cale nu există. Atunci când o femeie este într-o stare de nervozitate, isterie continuă, bărbatul va încerca să se retragă, pentru a nu asurzi.

Soți și soții ideale nu există! Nu trebuie să vă idealizaţi viața de familie. În orice familie ca şi în orice persoană, trebuie să vedem lucrurile bune, dar şi neajinsurile. Este important să vedem partea bună și să incercăm să înlăturăm neajunsurile. Să nu încercăm să ne reeducăm persoana de alături, ci să o ajutăm să se schimbe.

Dacă vă doriți să schimbați viața voastră de familie spre bine, trebuie să incepeți de la sine. A influența o altă persoană spre bine, se poate doar prin încredere, atitudine bună și dragoste sinceră. Ne dorim ca apropiații noştri să fie mai buni cu noi, să ne resptecte şi să ia atitudine la cuvintele noastre? Să fim exemplu unei astfel de atitudini.

sursa azbyka.ru

traducere Doina Mamulat

Continue Reading

Soțul

Cum se împacă „purtarea crucii” cu abuzurile din familie?

Published

on

Purtarea Crucii nu înseamnă lipsă de demnitate. Sfinții Părinți ne spun că  înainte de a ne trimite Crucea fiecăruia dintre noi, Dumnezeu o privește cu ochii Săi cei atotvăzători, o cântărește cu înțelepciunea Sa dumnezeiască, o verifică cu dreptatea Sa neajunsă. Apoi, cu inima plină de iubire, o încălzește, după care o cântărește în mâinile Sale preasfinte, ca nu cumva să fie mai grea decât am putea-o duce. Doar după ce a măsurat curajul nostru, o binecuvântează şi ne-o așază pe umeri. De aceea, să fim încredințați că vom izbuti s-o purtăm, urcând pe „Golgota“ mântuirii noastre. Să nu lăsăm ca necazurile, încercările vieţii să ne despartă de Dumnezeu, deşi ne par adeseori sarcini insuportabile. Dimpotrivă, toate greutățile ne vor apropia încă mai mult de Cerescul Tată dacă ne vom accepta „Crucea“, înțelegând-o corect. Aceasta este în același timp pământească şi cerească, în sensul că trebuie să ne-o asumăm, dar nu cu indiferență ori privind-o ca pe o fatalitate, ci să luptăm ca durerea, neîmplinirea, susținute de o credință puternică, vie, să nu ne îndepărteze de Cer, ci să ni-L coboare în taina ființei noastre. Chiar când „Crucea“ ne este grea, cu nestrămutată credință, cu nădejde în mila Preamilostivului Dumnezeu, să ne facem din ea cale spre lumină, un binecuvântat moment de a ne îndrepta nestrămutat către Înviere.

Cât privesc abuzurile la care este supusă respectiva persoană prin acte de violență săvârșite de soțul ei, înseamnă că acolo este vorba despre pierderea respectului şi al iubirii dintre soţi. Fiecare act de violență dintre membrii ei este o jignire adusă demnității familiei. Din momentul în care soția nu îşi mai poate numi cu dragoste soțul ca fiind „omul meu” şi mai degrabă „tiranul meu”, care îi produce spaimă şi frică, atunci relația dintre ei duce spre un cerc vicios în care nu mai sunt soţ şi soție, ci om violent şi victimă.

În atare situație, dacă într-o căsnicie se ajunge la astfel de presiuni și situații limită  când  iubirea îţi este exploatată până la abuz, până la desființarea ca personalitate, și dacă răbdarea  este pe sfârșite, cunoscându-și limitele ei, trebuie să se adreseze duhovnicului ei, parohului, spre a o îndruma cel mai corect căci acestea sunt probleme care trebuie analizate atent nu sub imperiul mâniei și al răzbunării.

Pr. Mihail Daniliuc

Continue Reading

Most Popular

Copyright © 2018 Femeia Ortodoxă